Tribunalul public

De cateva zile sunt asaltat cu telefoane cu expresia: “Ne cerem scuze dar am dori sa va intrebam…..”. Cam ce as putea sa raspund, cum ar trebui sa-mi ordonez cuvintele pentru a avea o pozitie coerenta in fata presei si a publicului. Toate ideile mi se aglomereaza in cap intr-un haos macabru. Oscilez imaginativ de o parte si de alta a situatiei si nu reusesc sa-mi duc gandul pana la capat fara sa evit gheara care imi strange inima. Am incercat prima data durerea asta atunci cand telefonul ma anunta ca Toni n-a mai rezistat si a plecat fara sa raspunda tipetelor noastre disperate. A doua oara pulsul mi s-a oprit pentru o secunda si respiratia mi s-a blocat cand alt apel ma anunta ca Serban e in coma in Austria si nimeni nu stie daca va supravietui. Acum cateva zile acelasi blestemat de telefon imi spunea ca a avut loc un accident si sunt victime. De fiecare data am ramas mut cateva minute si cerul s-a inchis deasupra mea fara sa-mi lase nicio urma de speranta. E ca intr-un razboi, pe un camp de lupta, cand alergi spre nicaieri si in jurul tau milimetric explodeaxa bombe si grenade si suiera gloante razant iar camarazii tai cad ucisi sau raniti atat de aproape de tine. O parte din sufletul tau ramane in urma alaturi de fiecare dintre cei cazuti si nu se mai regenereaza, e tot mai ciuntit si mai schilodit. Nu pot sa fiu ipocrit si sa spun ca ma pot pune in postura celorlalti si ca pot intelege perfect prin ce trec ei, dar stiu cu siguranta prin ce trec eu in aceste momente. Faptul ca esti de peste 10 ani, aproape in fiecare zi impreuna cu cineva, este cred eu, indeajuns ca sa denumesti acesta relatie, o familie si atunci cand cineva din familie sufera, te doare intr-un fel anume, chinuitor. Si cel mai greu e atunci cand vrei sa ajuti si nu stii cum sau mai rau, nu ai cu ce sa ajuti. Sentimentul asta de neputinta in fata sortii ma bantuie de cativa ani si parca se tine scai.

De data asta am in fata doua usi: pe una scrie “drama mortii” pe cealalta “cosmarul supravietuirii”. Cati dintre voi, cei care dati verdicte cu atata dezinvoltura, ca si cum ati fi judecatorii supremi, ati avea curajul sa deschideti una dintre aceste porti catre disperare si sa aruncati inauntru pe cineva cosiderand ca una e mai buna decat alta sau ca una e ghinionista si alta e norocoasa.

Incepem sa devenim copii flamanzi ai raului si maleficului, asta pentru ca suntem fascinati de dezastru si il cautam cu fanatism. Ne harnim cu tragedii si ne e din ce in ce mai foame.

Fericirea a inceput sa fie doar o clipire care apare tot mai rar intr-o mare de frenezie dramatica. Nu mai avem decenta si respect fata de nimic, credem ca avem puterea sa ne condamnam dupa bunul plac, cu un egoism feroce, deopotriva semenii, morti sau vii.

Publicat in Fără categorie

9 Comentarii

  1. Mariana Schofer

    Asa este Mistretule,ai perfecta dreptate,si sunt convinsa ca si altii ca mine ,nu au parasit tara din cauza conditiilor de trai sau pt un trai mai bun ci din cauza oamenilor.Setea nebuna de dezastru,malefic,tragedii,sange,rastigniri,judecata,m-au facut sa fug si nici macar nu am intors capul sau vreo idee ca am sa revin vreodata.Pacat ,ca oamenii nu erau asa.Lumea refuza sa se civilizeze,prefera sa ramana la stadiul de animal.

  2. Nicoleta

    Ai perfecta dreptate!
    Ma doare sufletul cand vad cat de iprocriti sunt moderatorii de emisiuni, doar pentru a face audienta.
    Si totusi acesti asa zisi „oameni de televiziune” nu trebuie lasati „nepedepsiti”. Mergeti mai departe cu „Cronica Carcotasilor”, nu-i lasati sa „OTEVIZEZE” toata tara. Trebuie sa recunosc faptul ca sunt „dependenta” de voi carcotasilor si poate suna a egoism din partea mea acum in aceste cumplite momente prin care treceti cu totii, dar va doresc sa va intoarceti cat mai repede pe micul ecran

  3. om de bine

    Mistretule,

    Daca vrei sa faci ceva util societatii, te rog sa il sfatuiesti pe Serbanica sa nu se mai urce la volan niciodata (se pare ca nu e facut pentru „ocupatia” asta). Nu pot sa trec deloc peste faptul ca a avut in ultimii ani vreo 14 amenzi pentru diverse fapte, ceea ce spune multe…

    Pace si iubire tuturor!

    Omul de bine

    • mistretzu

      Serban e un tip care conduce fb cu exceptia ultimului eveniment, am mers cu el in masina mii de km. Iar chestia cu 14 amenzi nu e relevanta cunosc oameni cu mult mai multe avertizari din partea politiei dar pe care nu-i cheama Serban Huidu.

  4. zizi

    off,,ceva ma apasa atat de tare pe suflet,,,nu pot spune nmk,doar ratacesc printre blog-uri,pagini si site-uri,,,

  5. negricea ramona

    Este foarte trist ce i s-a intamplat lui Serban ma rog la dumnezeu sa treaca peste asta candva pt ca avem nevoie de el fara el parca nu mai suntem la fel.Voi toti sunteti o echipa minunata ati adus intotdeauna veselie si zambete pentru noi si cu siguranta veti mai face asta si de acum incolo.Cei care va iubesc va inteleg si o sa va urmareasca in continuare cu acelasi interes ca pana acum trebuie sa faceti asta pt SERBANsi pt miile de oameni care va apreciaza,pt mina sunteti si veti fi cei mai buni,tot timpul am asteptat cu nerabdare sa se termine vacantele voastre daca nu va vedeam miercurea va vedeam cu siguranta duminica,nu am avut niciodata sansa de a va vedea direct din platou mereu am dorit asta dar nu stiu cum as putea sa procedez sa ajung la voi.sper sa avem marte de voi multi ani de acum inainte ma rog pt asta(pt voi).va transmit din tot sufletul multa sanatate forta de munca si un imens RESPECT.pupici ramona,rm.valcea

  6. Vivian Ingrid Todoran

    Din pacate in cazul Huidu Tribunalul public este in parte platit sa distruga un om!
    Pentru mine acest om ESTE CRONICA CARCOTASILOR!
    Fara el n-as putea s-o mai urmaresc!
    Ii recunosc rolul de pamflet, dar VALOAREA i-o dadea Huidu!
    Pacat!Sper si astept sa se razgandeaca!

  7. zizi

    bravo,mi-a placut!asta simtim cu totii,desi,in fata calculatorului,cand trebuie sa postam un comm,ni se opreste mintea in loc,,,cuvintele ni se imptrastie,,,si,iese ce iese,,ce vom face fara el??isi da cineva seama de depresia colectiva care se va provoca?

  8. mistretzu

    Nici tu nu faci exceptie. Am auzit replica asta de mi s-a acrit. Daca ai fi citit cu atentie articolul ai fi vazut ca am facut referire la victime. Asa cum am crezut eu de cuviinta. Nu sunt in masura si cu atat mai putin tu, sa vb. despre ele. Pana la urma ce era de demonstrat s-a demonstrat: o tara de judecatori frustrati. …..si asta va ocupa tot timpul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*