In Numele Tragediei…

ColectivPrima data cand m-am intalnit cu “tragedia” era undeva la sfarsit de martie in ’95 si Airbus-ul ala ginionist se prabusea la Balotesti.  Abia ma angajasem de cateva luni la Amerom Canal 38 si mi-au pus camera in brate si fuga la masina in directia campul de la Balotesti.

Zile la rand numele victimelor din avion mai ales ale echipajului, mi se tot repetau in urechi incat avem impresia ca ii cunosc pe toti de-o viata sau imi sunt rude, Batanoiu, Stoi….Lacrimi imagini alb-negru intrebari fara raspuns dar un numitor comun “tragedie”.

 

De data asta suntem in 2015 si “tragedia”, un cuvant prea mic si neputincios pentru a inghesui sub el ura, nervi, ciuda, razbunare. Incendiul din clubul la fel de ghinionist loveste dur, taios, in plina noapte, lasand in urma “Turnul Babel” in sirene si fum gros.

FB-ul este locul unde se dau bataliile si unde fiecare isi revendica locul in primul rand. Numele celor pe care i-a lovit “tragedia” se nasc greu pe liste scrise de mana si fotografiate cu telefonul si apoi puse tot pe Facebook.

Totul vine de-a valma intre strigate de durere, amenintari mai mult sau mai putin justificate si concluzii pripite. Si tot de pe FB aflu ca unu, doi, trei…. din ce in ce mai multi imi sunt prieteni. Pe unii dintre ei ii gasesesc la commenturi sau la like-uri iar cu altii am chiar cate o poza de grup, de cele mai multe ori la petrecere.

Diferenta intre viata si moarte, intre petrecere si “tragedie” e la un click distanta. Ieri ai postat ca mergi la concert azi esti un nume intr-o lista sheruita de toata lumea. Dramatic e faptul ca daca incerci sa-i cauti pe Facebook o sa vezi ca mai toate numele lor sunt la “prieteni comuni”.

La “prieteni comuni” sunt acum doar medicii si asistentele care au pus mana de la mana din “spaga” lor si incearca nedormiti sa limiteze proportiile dezastrului.

Poate ca generatia asta “colectiv” a trebuit sa treaca prin foc pentru a construi o tribuna de la care sa poata tipa peste capetele tuturor.

Odihiti-va in pace prieteni buni.

 

Publicat in D'asta zic

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*